Trafic din AI: cum îl identifici în Analytics
Trafic din AI identifici în Analytics prin surse de sesiune, referreri, landing page-uri și conversii, nu printr-un singur raport magic.…
Citește articolul
Dacă ai ajuns aici, probabil ai văzut că tot mai multe site-uri au început să publice un fișier numit llms.txt și te întrebi dacă chiar trebuie să-l configurezi sau e încă unul dintre acele „standarde” pe care le promovează câțiva entuziaști pe LinkedIn. Răspunsul scurt: depinde ce vrei să obții. Mai jos îți explic ce face, ce nu face, și cum se leagă de robots.txt – care, apropo, n-a dispărut și nici nu va dispărea.
llms.txt este un fișier text pe care îl pui în rădăcina site-ului (la example.com/llms.txt) și care le spune modelelor AI cum să înțeleagă structura conținutului tău. E gândit ca un fel de „hartă curată” pentru LLM-uri – ChatGPT, Claude, Perplexity, Gemini și restul – care altfel ar trebui să scaneze HTML plin de meniuri, popup-uri, scripturi și alte gunoaie.
Diferența față de sitemap.xml: sitemap-ul spune motoarelor de căutare ce pagini există. llms.txt spune modelelor AI care e conținutul important și în ce ordine să-l citească, ideal în format Markdown.
Propunerea vine de la Jeremy Howard (Answer.AI) și a fost lansată în septembrie 2024. Nu e un standard oficial W3C. Nu e obligatoriu. Și – asta e important – niciun AI major nu a confirmat public că îl folosește activ pentru training sau pentru răspunsuri. Asta nu înseamnă că e inutil, dar e bine să știi de la început în ce te bagi.
robots.txt există din 1994. E un fișier prin care comunici cu crawler-ele web: Googlebot, Bingbot, plus zecile de boți AI care au apărut în ultimii 2 ani (GPTBot, ClaudeBot, PerplexityBot, Google-Extended, CCBot, etc.).
Ce poate face robots.txt:
Ce NU poate face robots.txt:
Exemplu practic de robots.txt pentru cineva care vrea să blocheze AI-ul de la training, dar să permită crawling normal:
User-agent: GPTBot
Disallow: /
User-agent: Google-Extended
Disallow: /
User-agent: CCBot
Disallow: /
User-agent: *
Allow: /
Atenție: dacă blochezi Google-Extended, conținutul tău nu va fi folosit pentru training-ul Gemini, dar va fi în continuare indexat normal de Google Search. Sunt lucruri diferite.
Structura e simplă. Fișierul e Markdown, salvat ca llms.txt, urcat în rădăcina domeniului.
Schelet minim:
# Numele site-ului
> Descriere scurtă (1-2 propoziții) despre ce e site-ul.
## Secțiune principală
– [Titlu pagină](https://example.com/pagina): scurtă descriere
– [Altă pagină](https://example.com/altă-pagină): scurtă descriere
## Resurse opționale
– [Blog](https://example.com/blog): articole despre X
Ce trebuie să incluzi realist:
Ce să eviți:
Unele site-uri publică și un llms-full.txt care conține conținutul complet al paginilor importante, nu doar linkuri. E util pentru documentație tehnică sau pentru SaaS-uri care vor ca modelele AI să „învețe” exact ce face produsul lor.
Realist, pentru un site de business obișnuit (servicii, e-commerce, blog), llms.txt simplu e suficient. llms-full.txt are sens dacă ai documentație tehnică serioasă – gen Stripe, Anthropic, Mintlify.
Sincer? E greu de verificat direct. Câteva metode practice:
Pentru robots.txt, verificarea e mai simplă: Google Search Console îți arată exact ce blochează Googlebot. Pentru boții AI, te bazezi pe log-uri și pe regulile pe care le-ai scris corect.
Dacă ai timp limitat și vrei să fii pregătit pentru „search-ul AI” (care nu e încă majoritar, dar crește):
Punctul 4 e cel pe care îl subestimează cei mai mulți. LLM-urile învață din conținut public agregat. Dacă brandul tău apare doar pe site-ul propriu, ai vizibilitate zero în răspunsurile AI. Dacă apari în 30-50 de publicații relevante, șansele cresc semnificativ.
llms.txt e un fișier opțional, ușor de implementat, cu beneficii încă neclare dar potențial mari pe termen lung. Robots.txt rămâne fișierul prin care controlezi efectiv cine accesează site-ul. Configurează-le pe amândouă, dar nu te aștepta la miracole. Conținutul bun și autoritatea externă încă fac diferența – acolo ar trebui să-ți pui banii.
Creezi contul în câteva minute, alegi prima publicație și vezi cum funcționează procesul real. Fără abonament, fără volum minim, fără să te legi de nimic.